Florian Bichir: „Atunci când clerul are inițiative legislative, se aude ca un vuiet: să își vadă popii de-ale lor. Dar politicienii au dreptul să se joace cu cele sfinte, să «portocalizeze» Lumina”.
Transpirat şi cu o desagă tradiţională bucovineană peste cămaşa de firmă, pe aeroportul din Suceava, Gheorghe Flutur scutură un felinar. Are lacrimi în ochi, e agitat şi transfigurat precum un cruciat care a avut o izbândă istorică asupra necredincioşilor. Conştient de momentul istoric, anunţă cu glas tremurat, mistic şi tainic că a venit să împartă, în Bucovina, Lumina Sfântă a lui Hristos de la Ierusalim. Cu gesturi de arhiereu, împarte lumina, deşi în spatele său stă un cleric, părintele stareţ al Mănăstirii Putna, Velnic Melchisedec.
Dezbateri enorme, discuţii despre Lumină „oficială” şi „neoficială”! Din punct de vedere canonic, orice om, cleric sau mirean, poate să aducă de la Ierusalim Sfânta Lumină şi să o împartă cui vrea el. Lumina în sine este un simbol, iar cea de la Ierusalim este specială doar în primele minute, atunci când dumnezeiasca lumină nu arde, e divină. Ani de-a rândul, zeci de credincioşi au adus Şumină din Ţara Sfântă. De data aceasta, politicienii, aceşti samsari de voturi, au mai găsit un motiv de a se băga în seamă. Nu contează că unii nici nu ştiu să-şi facă sfânta cruce şi ai senzaţia că se scarpină pe burtă sau, vorba părintelui Cleopa, cântă la cobză! Voturi să iasă!
Gestul în sine al lui Flutur este lăudabil, credincioşii s-au bucurat. Trivial este răspunsul său atunci când a fost întrebat dacă a avut binecuvântarea Patriarhiei Române, care, de bine, de rău, cu cele sfinte se ocupă. „Toată această discuţie despre Lumina oficială şi cea neoficială n-are niciun fel de bază reală. Fiecare zonă se bucură de o anumită autonomie”, s-a zbârlit politicianul pedelist, mare cunoscător al canoanelor, care a preci