Ce fel de tara suntem? si ce regiune vrem noi sa avem in jurul nostru, in Balcani sau in Marea Neagra, si cum vedem locul nostru in ea? Dupa istoria asta cu Republica Moldova, intrebarea mi se pare mai potrivita ca oricand. Pentru ca raspunsul nu e evident. Desi suntem in UE, nu ne purtam ca si cum am fi si nici UE nu ne adopta integral, suntem inca materie straina, nedigerata. Nu parem sa aspiram la statutul unei politici externe postmoderne, ca tarile mici sau mijlocii evoluate din UE, gen Olanda, a caror politica externa este exercitata prin intermediul celei a UE, creand aliante pe temele de interes. Parem mai curand o tara cu aspiratii inca de secolul al XIX-lea, preocupata de frontierele proprii (uitand ca le-am facut superflue prin integrare) si de identitate. si asta nu-i defineste doar pe cei care au sarcina de a scrie ciorne pentru discursurile prezidentiale, ci si discursul public.
Intelectualii nostri publici raman straini de Europa si eurosceptici, intr-un fel vag nationalist (foarte vag), care ramane dominant. Incep sa banuiesc ca nu era nici o greseala in acel chestionar pe politici europene in care PDL a scris ca ei nu sustin o politica externa si de securitate comuna. In fond, la cum functioneaza partidul si tara, nu s-o fi gasit nimeni cu curaj sa ii spuna lui Traian Basescu ca nu mai putem fi contra unei politici comune pentru ca am aprobat-o deja. Sau, poate, nu conteaza – noi avem un suprem dispret fata de acordurile semnate si invatam rapid numai de la cinici. Am ales modelul, iar el nu e Europa postmoderna, ci cea realista, bazata nu pe valori, ci pe interese. Dar care e interesul nostru si care e avantajul nostru perceput, daca nu real? Aici e o chestie de discernamant si de pricepere adevarata, iar eu nu le vad in politica noastra.
Politica fata de Balcani, cea fata de Moldova si cea fata de Marea Neagra mi se p
