O zi obişnuită în traficul de Bucureşti. Junglă cu motoare duduind în aşteptarea verdelui promis de semafoare, un loc în care poţi să devii cum nu te bănuiai: lesne aruncătoriu de vorbe duioase amintind de origini, misogin cu sau fără voia ta, din ce în ce mai atent la cum merg ceilalţi, nu de alta, dar n-ai chef să stai pe la Poliţie ore în şir, la accidente uşoare.

Mi-e prieten din copilărie. Prin '83, ne-am întovărăşit la o partidă de muncă patriotică la bloc, eu vrând să car o găleată cu pietre, Marius, nu şi nu, că o cară el. Ca să nu ne luăm la bătaie, a intervenit preşedintele de bloc, adică taică-meu, care a venit cu ideea genială: "Căraţi-o amândoi!", şi-am făcut găleata poştă.

ÎNTRE PC ŞI TROTINETA DE ŞCOALĂ

Marius Andra este astăzi IT-ist la Primăria Sectorului 6 şi după-amiaza instructor auto. Într-o zi îi arunc cheile de la Q7-le meu, provocându-l: "Ştii să conduci?". "Fată, mă laşi?", zice pornind motorul. O luăm pe Orhideelor. Varză. Varză cu parapete lestabile, care cică delimitează benzi.

De mult se lucra în zonă, dar munca le-a murit la intrare. La intrarea în linie dreaptă.

Motorul Loganului, zis şi Q7-le gospodarului, se aude minunat. Tipul îşi cunoaşte meseria. Toţi se scarpină în fund în căutarea inspiraţiei pe unde s-o ia, Marius îi lasă în urmă, trecând pe lângă un taxi cu toată partea stângă rasă de o altă maşină. "Ia vezi, poate-şi face ăsta maşina pe asigurarea mea." Nu răspunde provocărilor. Merge înainte. De când e instructor i-a intrat în sânge expresia "mergem înainte".

O spune pe un ton oficial, robotic şi inflexibil. Chiar dacă la volan e taică-su.

Ne ia faţa o Dacie veche, albastră. Amândoi ne gândim la fosta lui Dacie 1310 albastru-metalizat superbă. Era o bijuterie la vremea ei, dar a avut ghinion cu bunul domn Stoica. Nea Caritas, dacă vă e cunoscut. Atunci s-a g