„Alb orbitor” este o parabolă a fragilității sociale, un film intens și tulburător ca o oglindă uriașă în care se răsfrânge chipul unei umanități alienate.
Îți trebuie un curaj nebun să faci un film pornind de la o carte foarte valoroasă, scrisă într-un stil inimitabil, precum este „Eseu despre Orbire” a lui Jose Saramago.
Cum să realizezi un film în care personajele, cu excepția unuia, nu văd decât ceața densă, lăptoasă descrisă în romanul marelui scriitor? Cum să te joci cu imaginile, cu perspectivele, astfel încât psihismul violentat al protagoniștilor să-și găsească ecoul în minea privitorilor, într-un mod cât mai fidel cărții? Un roman extraordinar nu garantează succesul transpunerii sale pe marele ecran, iar cel mai bun exemplu în acest sens este filmul „Dragoste în vremea holerei”, după romanul omonim al lui Garcia Marquez, cu Javier Bardem în rolul lui Florentino Ariza. „Alb orbitor” a fost un demers extrem de dificil și riscant, iar rezultatul acestuia vă lăsăm să-l descoperiți singuri.
Căderea în haos „Alb orbitor” urmeză fidel ideea centrală a cărții, constituindu-se într-o parabolă a fragilității sociale și a umanității decimată de contradicții. Este vorba despre o explorare a naturii umane, cu toată gama de trăiri ce o animă, de la egoism, indiferență, oportunism, cruzime la adresa celuilalt, tirania instinctelor și până la sentimentul purificator al dragostei de aproape.
Regizorul Fernando Meirelles („The Constant Gardener” și „City of God”) și scenaristul Don McKellar intră în haosul creat de o misterioasă epidemie de orbire, apelând la o distribuție prestigioasă care îi include pe Julianne Moore, Mark Ruffalo („Zodiac”, „Reservation Road”), Gael Garcia Bernal („Babel”), Danny Glover și Alice Braga („I Am Legend”).
Tunelul ororilor
Drama se declanșează în momentul în care un o
