În colecţia "Literatura contemporană în traducere/Contemporary Literature in Translation", coordonată de Lidia Vianu, distinsa tălmăcitoare şi exegetă recreează pentru publicul românesc profilul unui poet foarte special, britanicul George Szirtes, pe baza unei selecţii datorate chiar acestuia, succintă, dar aptă să-l definească, în liniile de forţă ale lirismului său.

Sensibilitatea poetului, originar din Ungaria, a fost marcată de sentimentul exilului, ca şi de permanentul contact cu artele plastice (născut în 1948, a studiat la Londra pictura, predă artele plastice, istoria picturii, creative writing). Mărturiseşte, în interviul acordat Lidiei Vianu, că are o veche admiraţie faţă de William Blake, vizionar deopotrivă în poezia şi gravurile sale, pe care le-a descoperit într-o perioadă inspirată a propriei vieţi, când, dintr-o mare iubire, s-a căsătorit, apoi s-a botezat în religia creştină. Reperele acestea revelatorii sunt decelabile în poemele alese de poet ca fiind reprezentative pentru arta sa.

Dar trăirea euforică nu exclude nicio clipă lumea spaimelor, dimpotrivă, o presupune. Autorul, în acelaşi interviu, admite că nu şi-a dorit să fie "un poet liniştitor". În opinia sa, "în artă, liniştea de doi bani nu linişteşte pe nimeni" (p. 70). O emoţionantă poezie, Mă trece tata câmpul, descrie momentul fatidic când copilul de opt ani, îndată după revoluţia maghiară din 1956, era dus de tatăl său peste graniţă. De atunci, George Szirtes a trăit la Londra, unde a dovedit o uimitoare uşurinţă în însuşirea limbii engleze. Conştiinţa difuză, dar permanentă a rupturii de locul natal i-a instilat o subtilă nelinişte, observabilă în cuprinsul creaţiei sale, dar şi o indubitabilă putere de detaşare, care-i permite să dobândească aprehensiunea relativului.

Ca urmare, aspectul material al existenţei este contracarat de intuiţia unei