În 1989, chiar dacă religia era "duşman", oamenii se mai duceau şi la biserică. Ei nu concepeau să se ia drept soţ şi soţie fără să facă o cununie religioasă, fără să vină în faţa preotului.
Se organizau nunţi în majoritatea restaurantelor Iaşului. Însă nu oricine îşi permitea să petreacă la Motelul Bucium. Aşezat lateral de şoseaua ce leagă Iaşiul de Vaslui, în afara municipiului, hotelul-restaurant Bucium era unul extrem de select, situat discret în mijlocul pădurii, departe de ochii curioşilor, la baza uneia dintre cele şapte coline ce înconjoară oraşul.
Moldovencele ajungeau să petreacă la un astfel de restaurant doar dacă se măritau cu vreun mahăr de la partid sau se logodeau cu vreun străin cu valută şi haine occidentale de firmă. O atracţie nemaipomenită - nici nu mai conta cum arată partenerul! Putea foarte bine să fi coborât şi dintr-un cocotier al junglei amazoniene, negru, creţ, dar cu verzişorii la butonieră.
Despre o astfel de pereche se face referire într-un dosar pentru furt de atunci. Cuplul îşi făcuse toate pregăturile pentru o nuntă ca-n poveşti. Se aranjase sala, se adusese rochia de mirească şi costumul de ginere, numai bune pentru a fi îmbrăcate în ceremonialul de gătire al miresei, se pregătise mâncare de soi. Într-una dintre camere aştepta costumaţia mirilor, numai bună de îmbrăcat.
Gheorghe Morariu se afla în trecere pe acolo şi a observat că pregătirile de nuntă erau în toi, a profit de un moment de neatenţie din partea personalului de la hotel şi restaurant, a forţat o fereastră şi a pătruns în camera cu haine. De acolo a furat rochia de mireasă, costumul bărbătesc, o cămaşă, o faţă de masă şi o jumătate de sticlă de coniac. Îşi făcea planuri mari, că hainele erau frumoase şi elegante. Nu avea de unde să ştie că a pus mâna pe lucruri de soi, fiindcă mirele era cetăţean francez şi-şi
