Marc-Alain Ouaknine (M.A.O. pentru prieteni) sta trei saptamani din luna in Israel si o saptamana la Paris. Este un personaj ciudat, israelian si francez totodata, un puzzle uman si intelectual (rabin si filosof, conferentiar si eseist, vulgarizator al Talmudului si al textelor ezoterice evreiesti, specialist al limbajului si al jocurilor de cuvinte, antropolog si psihanalist), care pare o biblioteca vie. Este fiu al marelui rabin al Marsiliei, Jacques Ouaknine, a devenit specialist in Kabbala, in Emmanuel Levinas si in tenis de camp, a facut studii de medicina, dar si-a dat doctoratul in filosofie, cu o teza intitulata “Pour une philosophie du livre”, in care fenomenologia, de la Husserl la Derrida, trecand prin Heidegger, joaca un rol esential. Actualmente este directorul centrului de studii evreiesti Aleph, din Paris si, in acelasi timp, professor de literaturea comparata la universitatea Bar Ilan din Israel. Lista lucrarilor publicate, singur sau in colaborare, este, pentru un om de numai de cincizeci si unu de ani, naucitoare. A scris, intre altele, Marea carte a prenumelor ebraice, Dumnezeu si arta pescuitului cu undita (inspirata de studiile sale asupra lui Kafka), Cele zece porunci, Misterul cifrelor, De aceea iubim libelulele, Simboluri ale iudaismului.

De un mare succes s-a bucurat, in 1995, Biblia umorului evreiesc, scrisa impreuna cu Dory Rotnemer. Autorii au adunat aici circa o mie de povestioare pline de haz, dar si de amaraciune bine strunita (iata una dintre ele, in care nu stii daca sa razi sau plangi: “Intr-o buna zi, marele Isaac Stern este intrebat de ce a ales sa invete sa cante la vioara. A raspuns pe data, spunand ca, in caz de pogrom, o vioara e mult mai usor de carat decat un pian”), relatate cu o tandra indulgenta, si care pun in scena personaje-cheie ale vietii evreiesti, de la “rabini miraculosi la cersetori-bufoni si la psihana