Supărat că societatea civilă nu aplaudă adoptarea heirupistă a Codurilor lui Predoiu, Traian Băsescu a declarat inutilă dezbaterea publică a acestor texte. Cică asta e strict treaba "specialiştilor", fiindcă "e nevoie de o pregătire deosebită" pentru a înţelege asemenea profunzimi juridice.

Preşedintele pare să facă o confuzie între dezbaterea publică şi referendum. Nu un plebiscit i-au cerut reprezentanţii ONG-urilor, ci doar şansa de a semnala la timp eventualele hibe strecurate în proiect. Nici vorbă, aşadar, de consultarea electoratului din Ferentari sau din comuna Cleja.

Nu tirania majorităţii trebuie să croiască regulile fundamentale după care va funcţiona Justiţia. Ceea ce nu înseamnă însă că un proiect de o asemenea importanţă şi complexitate poate rămâne monopolul unui mic grup de specialişti agreaţi de Cotroceni.

Argumentul "competenţei" este complet fals. Nu baba Ghioala şi Ilie de la sculerie au identificat punctele controversate din Codurile lui Predoiu. Cei care au făcut-o au suficiente cunoştinţe juridice pentru a le putea evalua consecinţele. Unii dintre ei au cărţi de vizită şi "mape profesionale" cel puţin la fel de convingătoare ca şi cele ale autorilor proiectului.

Alţii vin cu expertiza unui domeniu specific, cum ar fi cel al libertăţii presei. Nu trebuie să fii doctor în drept ca să pricepi că, sub pretextul "dreptului la imagine", orice formă de pamflet ar deveni imediat sancţionabilă. Chiar şi divertismentul s-ar transforma într-o zonă de mare risc: Divertis, Mondenii, Cârcotaşii ar dispărea, probabil, rapid de pe micile ecrane.

Asemenea reglementări nu pot fi introduse "pe şest", trecute de-a valma prin Parlament în regim de urgenţă. Politicienii nu au dreptul să pună opinia publică în faţa faptului împlinit. Dacă justa calibrare a pedepselor penale trebuie să rămână apanajul spe