De cand am intrat, prin examen de admitere, la Facultatea de Litere din Iasi si am devenit student in capitala moldava (oooo, vremuri brave, in care chiar trebuia sa inveti, sa stai zile si saptamani la rand in biblioteca pentru a reusi sa intri la o facultate de umanioare), cei mai multi cunoscuti de acasa mi-au repetat, in ritm de placa stricata: „A, Iasul e foarte frumos, are multe biserici, e un oras plin de cultura".
In parte, asa era in vremea studentiei mele. Doar ca acum cei tineri, studentii mei, de exemplu, nu cred ca isi pot imagina ca Trei Ierarhii este una dintre cele mai frumoase constructii din tara, pentru ca de sub schele broderia de piatra nu prea mai sare in ochi. Nici nu stiu cata liniste era in Biserica Golia sau cum arata Filarmonica, de pilda. Putine orase din tara au un patrimoniu cultural egalabil cu al Iasilor. Am fost saptamana trecuta in Bucuresti: tot centrul vechi este o ruina, cu transee in loc de strazi. Lipscanii arata cam ca cetatea dezgropata de la Adamclisi, printre zidurile careia (vorba vine, ca sunt biete gardulete reconstituite) imi place sa caut broaste testoase primavara, cand ma duc acasa in vacanta, in Cobadinul copilariei mele. Sibiul are partea medievala, exemplar reconditionata, Sighisoara e intr-o stare deplorabila... Iasul ar avea posibilitatea de a scoate bani buni din turismul cultural; are doua mari avantaje: bisericile (stim bine cata lume poate veni aici daca i se da si motivul) si vestigiile unui trecut literar ilustru. Junimea, Viata romaneasca, Calinescu (cine mai stie, chiar dintre iesenii de rand, unde este casa din spatele Universitatii unde si-a scris marele critic inegalabila Istorie a literaturii romane?), Sadoveanu, Pastorel (ei, da, si Ionel Teodoreanu), Topirceanu, Mihai Ursachi, Cezar Ivanescu sunt nume pe urmele carora ar veni destui elevi sau pur si simplu iubitori de literatura. M
