Coabitarea la distanţă, fiecare la casa lui, pare să fie noua formă de celibat a românilor. Numeroase cupluri nu vor să împartă nici măcar patul în care au făcut dragoste, această alegere lăsându-le o libertate aproape totală. Monica are 42 de ani, dar chiar şi un ochi extrem de critic nu i-ar da mai mult de 35. E medic veterinar de formaţie şi ocupă o poziţie executivă într-o instituţie. Dacă ar fi să-şi caracterizeze viaţa, ar spune că e lipsită de monotonie. Dar, mai mult decât atât, e una reală şi fără compromisuri.
Locuieşte singură şi asta pentru că ea crede că merită să încerci şi alt mod de viaţă decât cel clasic, al cuplului tradiţional. Are un iubit, dar, dimineaţa, fiecare îşi bea cafeaua la el acasă.
„Pe mine m-a învăţat un evreu: în orice situaţie faci o listă, împărţită în două: avantaje şi dezavantaje. Şi dacă ai doar o singură linie în plus într-o coloană, ştii deja ce să alegi”, spune Monica. Cum arată lista ei? „Cele mai importante criterii sunt confortul psihic şi fizic. Adică să aleg dacă şi când mănânc sau mă trezesc, sau când spăl vasele sau când plec la o petrecere, cât stau şi când mă întorc. Să nu fac complezenţe”.
Monica a fost „ca şi căsătorită”. Adică a avut o relaţie de nouă ani, din care trei şi ceva a locuit în aceeaşi casă cu iubitul ei. „Crede-mă, ştiu despre ce vorbesc. Călcat, spălat, făcut mâncare, activităţi «casnicoide». Suportat neamuri proaste, snoabe etc.”
Ce spune mama, dar mătuşile, familia? „Neamurile au păreri împărţite, cu accent pe «e păcat, fată bună, frumoasă, deşteaptă, dar fără noroc».” Râde. „Mama mă susţine. Bunică-mea a încercat să mă cupleze cu un popă, acum vreo zece ani.”
Bătrâneţea - la un azil „dichisit”
Ce ar putea s-o facă să se răzgândească, cum ar trebui să fie el ca s-o poate rupe de viaţa ei de acum? „Nu e vorba despr
