Ultimul "Almanah Scînteia", editat la începutul anului 1989, conţine în prima sa parte un reportaj-mamut, intitulat "Călătorie în timp prin Bucureşti. Oraşul de ieri, oraşul de azi, oraşul de mâine".
Acesta se înscria în stilul epocii, de elogiere obsesivă a lui Nicolae Ceauşescu şi de negare - nemărturisită public - a realităţilor cotidiene. De exemplu, unul dintre propagandiştii PCR, prof. dr Panait I. Panait, şi-a manifestat, în celebrul "limbaj de lemn", admiraţia faţă de liderul suprem al partidului, astfel: "Bucureşti - un oraş românesc, multisecular, un oraş pentru viitorime, aceasta este Capitala Republicii Socialiste România în pragul celui de-al XIV-lea Congres al PCR.
Apreciindu-i menirea, marele ctitor al României contemporane, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia: «La sfârşitul acestui deceniu, Capitala patriei noastre va deveni o metropolă modernă, demnă de epoca marilor înfăptuiri revoluţionare, demonstrând astfel forţa şi capacitatea creatoare a unui popor devenit pe deplin liber, stăpân pe destinele sale şi care îşi făureşte viaţa nouă socialistă aşa cum o doreşte el». O capitală măreaţă, demnă de măreţia poporului, de bogăţia şi frumuseţea pământului său, de istoria la a cărei neîntreruptă curgere şi-a adus contribuţia cu înţelepciune şi fermitate, cu simţ curat de pace, înţelegere şi colaborare".
Imaginea idilică a Bucureştiului din mass-media se afla în mod evident în contrast cu realitatea cotidiană, caracterizată, printre altele, prin cantităţile excesive de creveţi şi peşte congelat din galantarele magazinelor "Alimentara". Pe acest fond, pentru a face haz de necaz, microbiştii de sub Podul Grant erau gratulaţi de amicii lor cu celebra scandare: "Nu e peşte ca stavridu', nici echipă ca Rapidu'!".
Cum a apărut peştele oceanic în folclorul fotbalistic românesc? Povestea ar putea porni din
