Destinatari:

Valentina Sandu-Dediu şi Dan Dediu

Dragi prieteni,

Citind scrisorile lui Vlahuţă către D-G. Kiriac, recuperate în revista Muzică şi poezie din 1935, m-am gândit cât de greu e să distingem advăratele mize ale existenţei noastre. Iar în lumea creatorilor întrebarea "opera sau viaţa" rămâne cea mai neliniştitoare. Fireşte că, în teorie, fiecare încercă să le împace cât mai bine pe amândouă. Dar privirea posterităţii constată cum la unii reuşeşte mai bine opera, la alţii viaţa, iar la destul de mulţi nici una, nici alta. În momentul când îi scrie viitorului muzician Dumitru-Georgescu Kiriac, care tocmai devenise dirijor la Capela românească din Paris, Vlahuţă are tot dreptul să se creadă un ales al soartei în privinţa operei. Şi totuşi pune pe primul plan zbaterile pentru prietenul său, face strategii ca un general sau ca un jucător de şah care mută piesele în gând, prevăzând piedicile şi având mereu planuri de rezervă, antrenând armate întregi de amici. Vă citez pe larg din scrisorile lui incredibile pentru vremurile noastre. I-am admirat înainte de orice perseverenţa. Putea să rămână, ca atâţia alţii, doar la intenţiile bune.

Kirică dragă,

Scrie-mi mai des şi mai deschis. Toţi te dorim şi vorbim adesea de tine. Contează pe noi. La nevoie vom da concerte, serate literare, vom scoate bani din peatră şi-ţi vom asigura liniştea şi putinţa de a lucra acolo.

Lucrează fericit, şi de câte ori vei vedea un punct negru la orizon, scrie-mi din vreme şi-l vom înlătura.

Al tău bun prieten.

A Vlahuţă

Marţi 19 Octombre 1892

Iubite frate Kirică,

Acum în adevăr că nu mai am dreptul a mă plânge - am primit toate scrisorile tale. Leria aşteaptă pe Regele, de la care vei avea numaidecât recomandaţia. În urmă (a zis ea) vei face ca unul d