Jean Mattern (nascut in 1965) coordoneaza la Editura Gallimard doua colectii de literatura straina. Anul trecut a debutat ca romancier cu Baile Kiraly* . In urma cu cateva saptamani, cartea a si fost tradusa la Editura Polirom de Silviu Lupescu .
Inainte de toate, este un roman „de criza". Baiatul unor emigranti din Estul european (pe parcursul cartii se va vedea ca tara de origine a parintilor sau a parintilor parintilor va fi fost Ungaria), singuratic pentru ca e dornic sa performeze, ceea ce nu prea place, de regula, mediului inconjurator, boicotat de colegi din pricina stralucitelor performante scolare, insetat de lectura, ajuns student in Anglia cu o bursa universitara, devine un excelent traducator din mai multe limbi. Prin urmare, e de presupus ca este stapanul cuvintelor. Exact cuvintele il dispera si-l infrang.
Parintii lui emigranti nu l-au invatat niciodata limba materna, pe care o vorbesc intre ei pe soptite si pe ascuns; iar copilul si apoi tanarul simte frustrare. Parintii i-au ascuns intotdeauna trecutul familiei si traditiile locului de unde au emigrat, iar cand incepe sa le afle, tanarul simte iarasi frustrare. Nu intelege, mai ales, unde e adevarul, daca strabunicii lui au fost evrei convertiti, pentru a accede mai lesne social, sau catolici, cum se prezinta parintii lui. Dar comunicarea cu parintii pe aceste teme lipseste cu desavarsire.
Eroul e un tanar lipsit nu numai de comunicare, ci si de valori elementare ale convieturii; e uimit asadar cand descopera prietenia si vocabularul i se imbogateste cu un nou cuvant. Obisnuit sa taca, isi deschide sufletul doar pe hartie. Obisnuit sa taca, nu reuseste sa-si comunice trairile nici macar sotiei, pe care o iubeste; o tacere devine o vina; ea e urmata de alta tacere si apoi de alta tacere. Toate acestea, acumulate, il apasa si-l impiedica sa revina, sa explice prima tac
