S-a spus răspicat nu de puţine ori că, în contextul actualei crize economice, una dintre metodele de a proteja firmele şi locurile de muncă ale românilor este la îndemâna fiecăruia dintre noi şi constă în a cumpăra produse fabricate în România.

Că una dintre metodele de a proteja firmele şi locurile de muncă ale brăilenilor constă în a cumpăra produse fabricate în Brăila. E logic şi lesne de înţeles de ce şi nu cred că are sens să insist cu argumente în favoarea acestei teorii. De altfel, cotidianul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a demarat o campanie de promovare gratuită a producătorilor locali, articolele pe această temă putând fi citite în ediţiile din fiecare joi ale ziarului.

Una dintre ideile născute în urma discuţiilor cu managerii firmelor locale a fost aceea de a eticheta produsele autohtone cu marca "Fabricat în Brăila", astfel încât cumpărătorii să le poată identifica mai uşor. Dar încă nu sunt sigur că brăilenii sunt cu adevărat tentaţi să cumpere mărfuri realizate la noi. Asta chiar dacă le-ar păsa de locul de muncă al vecinului care lucrează la fermele lui Caruz, la brutăriile Demopan ori în atelierele de confecţii de la Braiconf ori Siltex. Şi-apoi... îmi pare că încă ne stăruie ca o cicatrice în subconştient ideea că ceea ce este fabricat în România e de proastă calitate. Că până şi hamburgării de la McDonalds-urile româneşti sunt mai aiurea decât cei consumaţi de americani, că până şi Coca-Cola fabricată în România e mai acră decât cea din Occident, că până şi pasta de dinţi Colgate fabricată la noi e mai puţin parfumată decât cea produsă afară. Şi nici măcar nu sunt sigur că este doar o cicatrice faptul că românilor le este uşor să facă lucruri de calitate doar dacă lucrează pentru export.

Prin urmare, în loc de concluzie o să închei cu două întrebări cărora încă nu le-am găsit răspunsul: este sau nu un semn al calităţi