Pana si titlul expozitiei de la Galeriile Nationale (Grand Palais, intrarea Clemenceau, pana pe 13 iulie) e warholian: lumea nu e mare pentru Andy, mai-marii lumii sunt lumea, faimosii, bogatii, starurile, „les people" cum se spune azi, carora le-a „tras" figura cu aceeasi tehnica si, cu rare exceptii, acelasi format si acelasi pret: 25.000 de dolari de pe vremuri. (Slab, daca ne gandim la Jeff Koons, care incaseaza milioane!) 250 din cele cam 1.000 portrete repertoriate de istoria artei ca apartinand perioadei Fame and Future –Celebritate si Viitor–1962/1987, pictate de artist cu echipa de la Factory (uzina lui de arta) sunt azi adunate pentru o expozitie care nu comemoreaza, nici nu aduce in memorie un artist uitat: e, cum se spune in jargon, o alerta mediatica, mod pe care marile muzee obligate sa se auto-subventioneze l-au adoptat ca fiind cel mai eficient si care are calitatea de a reuni interesele confluente ale colectionarilor si negustorilor de arta. Artistul oricum s-a dus, nu mai are nimic de spus. Pentru Picasso si Maestrii, ultima expozitie din iarna, muzeul Picasso a incasat, la participare, 1 milion de euro beneficii, iar despre cota... ea chiar nu mai trebuia relansata. Or cota lui Warhol a slabit, a fost prea difuzat, portretele sale se mai vand cu 10.000 dolari azi, cand se mai vand. Expozitia insa are mare succes: cozi la intrare, bilete scumpe – 9/13 euro, in functie de varsta –, o inghesuiala infernala, zombi cu casti, grupuri cu ghid viu, galagie de strada, nimic nu se vede „ca lumea" de prea multa lume. Un succes popular profitabil si pentru organizatori: RMN (Reuniunea Muzeelor Nationale, care mai are multe reparatii de facut la Grand Palais si care, pentru profit, a organizat seri VIP in expozitie cu invitati glamour (Kate Moos si Karl Lagerfeld, printre altii) si pentru sponsorii VHLM (sampania Moet et Chandon, coniacul Hennesy, gentile