Am revăzut de curând penultimul film al lui Louis Malle, titlul în engleză Damage după romanul omonim al lui Josephine Hart este mai potrivit decât previzibilul titlu francez, Fatale. Filmul mi se pare cu atât mai interesant cu cât îndreptându-se spre sfârşitul carierei sale, regizorul reia una din temele care se regăseşte de-a lungul filmografiei sale magistral ilustrată în Les Amants (1958), filmul care l-a consacrat bruscând conformismul burghez al epocii printr-o irumpere a pasiunii pe marele ecran fără teatralitatea larmoyantă cu care era înconjurat subiectul. Revizitându-l este mai greu de înţeles impactul pe care l-au avut câteva scene din film atunci; într-un fel regizorul reia tema pasiunii pe un alt portativ, riscant cu atât mai mult cu cât tema este consacrată şi de trivilalităţi, înecată în mormanul de poncife sentimentaloid-stridente, încât un acord greşit evocă delirul cacofonic al unui fundal mult prea apropiat. Dr. Stephen Fleming (Jeremy Irons), un ministru care se remarcă prin exigenţă şi echilibru care împreună cu tenacitatea şi o eleganţă rece l-au propulsat foarte sus pe scara socială - este căsătorit cu Ingrid (Miranda Richardson), o femeie distinsă dintr-o familie aristocratică -, se îndrăgosteşte de Anna Barton (Juliette Binoche), prietena fiului său Martyn Fleming (Rupert Graves). Este ceea ce francezii numesc o coup de foudre, care nu lasă loc preparativelor clasice, aluziilor şi ceremonialurilor burgheze cu uzanţe şi false piedici. Amanţii au de la început sentimentul implacabilului ceea ce sporeşte voluptatea care aşa cum o spune Baudelaire care i-a descifrat sensul modern, vine din certitudinea de a face răul. Stephen se află în căutarea normalizării situaţiei cu tot scandalul care ar putea decurge, şi anume divorţul de Ingrid, dezvăluirea care i-ar îndepărta fiul poate pentru totdeauna. Dragostea şi conjugalitatea aparţin uno