Lotul de la Piteşti e norocos. Dacă nu credeţi, citiţi mărturia unui fost arbitru, terorizat de amintirea chinurilor îndurate în detenţie
“Dacă m-aş apuca să-i povestesc cum e la puşcărie, Borcea ar fugi la Monte Carlo sau ar sta tot timpul numai pe un vas. S-ar muta pe mare, de teamă să nu ajungă şi el acolo”. Asaltat de microfoane, Becali, autoporeclit “Inimă de leu”, bravează pe seama detenţiei. E viteaz, n-a cedat în arest, a suportat cu stoicism condiţiile vitrege. Nu era cazino la puşcărie, doar un televizor la care avea acces două ore pe săptămînă. Tot bărbat e şi Bogaciu, care se ascunde după fusta soţiei.
Ziarele reamintesc de epurările din 1950, 1976 şi 1981, cînd zeci de arbitri şi conducători au fost încarceraţi sau scoşi din sistem. Teamă? Gheorghe Ionescu, folosim un nume fictiv pentru a-l proteja, n-a scăpat nici acum de acest sentiment. E suspicios cînd vede reporterul, “cine te-a trimis?”, plînge cînd rememorează coşmarul. A fost unul dintre “cavalerii fluierului” arestaţi înainte de revoluţie. “Nu mi-au spus de ce m-au arestat. M-au dus la Rahova. În primele două săptămîni m-au bătut încontinuu. Stăteam într-o celulă la 1,65 metri sub pămînt, cu un bec chior ce mergea toată ziua. La cinci dimineaţa ne trezeau şi trebuia să stăm în şezut, fără să ne mişcăm, fără să vorbim, pînă la zece seara. Ne scoteau la plimbare într-o curte cu ziduri înalte de 10 metri, vedeam doar cerul. Era mică, puteam să fac doar 11 paşi”. Cînd nu a mai suportat bătăile şi tortura, le-a spus anchetatorilor că scrie orice vor ei doar să-l lase să plece acasă.
Ce pledoarie a avut avocatul? Glumiţi? Sîntem pe vremea Miliţiei, n-a avut apărător. A rămas după gratii 94 de zile, timp în care a slăbit 13 kilograme. A fost eliberat şi a primit o ţidulă pe care la motivul arestării, respectiv la cel al eliberării erau trecute cîte o linie.
Amintirile îl maci
