Podul peste Dunăre e în chinurile facerii. În timp ce pe malul nostru autorităţile se zbat să rezolve problema exproprierilor, vecinii de la sud muncesc în „dulcele stil românesc“. Mai e doar un an până când malurile fluviului ar trebui unite de cei aproximativ 3,5 kilometri de cale ferată şi şosea, iar singurele certitudini sunt o limbă de pământ până la ostrovul de pe Dunăre şi pauzele de prânz de două ore ale muncitorilor tocmiţi pe malul bulgăresc.

Teoretic, lucrările pe celălalt mal al Dunării ar trebui să duduie, numai că şantierul, situat la aproximativ doi kilometri de portul Vidin, era încremenit. Buldozerele lâncezeau, macaralele rugineau în bătaia vântului. Undeva, departe, se vedea o brumă de activitate. Din când în când, câte un „şef“ venea în trombă cu maşina peste dig, de la birourile aflate la jumătate de kilometru distanţă de şantier, în inspecţie la locul „faptei“.

De sus, de pe dig, singurele semne că acolo s-ar construi un pod erau structurile metalice şi bucăţi din ceea ce va fi scheletul podului, depozitate pe câmp, la marginea unui gropan plin cu apă. Cea mai mare realizare de până acum a firmei spaniole FCC Construccion, câştigătoarea proiectului de 226 de milioane de euro, este limba de pământ şi piatră spartă care porneşte din malul bulgăresc şi ajunge la ostrovul din mijlocul Dunării. Natura s-a opus constructorului. De mai multe ori, nivelul apei a ameninţat şantierul, ajungând la cota de şapte metri şi stopând lucrul.

Poligloţii de peste Dunăre

Am încercat să aflăm o explicaţie pentru acalmia de pe şantierul de unde ar trebui să răsară cel mai important pod peste Dunăre. Am rămas cu tentativa. Oficialii firmei constructoare erau plecaţi din sediu. Cu siguranţă, nu pe şantierul pustiit de pauza de masă. După cinci minute în care am tot încercat să ne înţelegem cu paznicul de la poartă prin gesturi, am