Mult aşteptatul moment al adevărului, acela în care O panoramă a artei româneşti urma să dea piept, neînfricată, cu un cumpărător de pe piaţa europeană, a venit triumfal, în ziua de 29 martie 2009, la Paris, Hotel Drouot Montaigne, şi la Bucureşti, Hotel Novotel. La dispoziţia celor interesaţi de eveniment, fie ei potenţiali cumpărătări, observatori ai fenomenului sau, pur şi simplu, inevitabilii gură- cască, cei care asigură grosul asistenţei la orice spectacol de acest gen, a fost pus elegantul catalog al expoziţiei, realizat la nivel european, cu informaţii succinte şi corecte pentru fiecare obiect în parte. Un cuvînt înainte, semnat de Jan De Maere, complezent, superficial şi paternalist, cu un aer de extemporal finalizat pe ultimile secunde ale unui timp oricum insuficient, asigură accesul în corpul dens al catalogului, acolo unde pot fi regăsite şi informaţiile tehnico-administrative, şi cele strict legate de obiectele puse în vînzare. Toate condiţiile preliminare fiind, aşadar, îndeplinite, se trece la ceremonialul propriu-zis al şedinţei de licitaţie. Fiecare moment care se petrece la Paris, în sală, se transmite în direct pe două ecrane mari, la Bucureşti, reprezentanţii Casei Cayette & Cheval mediind corect, cu mici desincronizări tehnice inevitabile, între cei care oficiază la Drouot şi cei care asistă la Novotel. Spectacolul se derulează în ritm alert, în sala Drouot se liciteză neîntrerupt, sala Novotel se implică susţinut şi, cu excepţia unei lucrări care a fost retrasă şi cu a cîtorva alte lucrări care se adjudecă la preţul de pornire, toate celelelalte poziţii, fără excepţie, sînt disputate, în medie această dispută fiind de 2-3 paşi. În final, licitaţia de artă românească organizată la Paris este un adevărat triumf, cu excepţia lucrării retrase, vînzîndu-se tot. Adică 181 lucrări din totalul de 182. Artiştii români sînt, realmente, în glorie, ia