În ultimii ani, în presă, mai mulţi termeni din familia lexicală a lui stil (stilist, stilistic, stilistică, stilism) au fost tot mai des folosiţi în accepţii care aparţin domeniului modei, al vestimentaţiei, al aranjării părului etc. S-a manifestat astfel, încă o dată, tendinţa actuală a vorbitorilor de a adăuga mai vechilor împrumuturi din franceză (sau germană) sensuri din engleză (adesea în varianta americană), de circulaţie internaţională. Calcurile semantice sunt perfect acceptabile în limitele limbajelor de specialitate, dar devin destul de iritante şi derutante prin abuz şi prin confuziile pe care le creează în contexte mai puţin tehnice. În plus, pentru mulţi vorbitori nu e vorba de o îmbogăţire sau o multiplicare a sensurilor, ci de o abandonare totală a celor vechi, ignorate cu nonşalanţă. Adjectivul stilistic, de exemplu, părea foarte bine fixat în accepţiile sale lingvistice şi estetice (trăsături stilistice, valori stilistice, analize stilistice etc.), indicând descrierea notelor individualizatoare ale textelor literare sau non-literare, dar şi ale operelor şi curentelor din arhitectură, arte plastice, muzică etc. Surprinde, de aceea, folosirea sa, fără nici o precizare, cu strictă referire la moda sau arta vestimentară: "predicţii stilistice 2009" (stiletto.ro), "Cordonul şi regulile sale stilistice" (profrumusete.ro; una dintre reguli fiind: "pentru orice siluetă, cele mai Ťflatanteť sunt centurile late"), "responsabilă de transformarea stilistică în bine a Andreei Bănică" (kudika.ro), "dispuse să îşi asume riscuri stilistice" (stylediary.ro). Mai grav este faptul că termenul stilistic nu mai apare doar în reviste sau rubrici specializate, ci în limbajul curent, ca în exemplul următor, în care e folosit în contextul unui reportaj despre copii aflaţi în centre de plasament: "La şcoală stătea în pauze cu băieţi mai mari, fuma. Au fost şi incidente