Un seismograf extrem de sensibil al lumii in care traim este arta plastica. Decantata cu grija de imediatul care ne asalteaza prin alte canale, ea radiografiaza totusi simbolic mentalitati, spaime, frustrari, tendinte, fenomene ale lumii noastre. Reuseste sa ne sensibilizeze si deseori sa ne puna pe gânduri pentru ca zumzetul si miscarea browniana care insotesc evenimentele din jurul nostru sunt inlaturate spre a ramâne doar esentialul. Expozitia – vernisata la galeria Fundatiei Nationale de stiinta si Arta, galerie ce beneficiaza de competentele lui Mircia Dumitrescu – pune in dezbatere (era sa zic pune in rama, dar tablourile nu au acest accesoriu!) feminitatea. Alegerea numai a albului si negrului (in diverse tonuri si in amestecul care este griul) ne sugereaza o intentie a autoarei, Rodica Ion, de a confrunta principii: ale binelui si raului, ale adevarului si minciunii, ale lui yin si yang, ale fragilului si duritatii.

Rodica Ion se prezinta publicului periodic cu cicluri tematice realizate intr-un interval de timp in care a fost obsedata fie de o stare, fie de o forma. Acest tip de a lucra o aceeasi idee confera unitate expozitiilor sale, dar si dependenta lucrarilor, pentru ca se simt ca fac parte dintr-un ansamblu. Un ansamblu care are nevoie si de un spatiu corespunzator de dispunere spre a fi corect descifrat. Precedenta sa expozitie – "Calatorie in amanunt" – a avut cel mai mare impact când spatiul a ajutat-o in potentarea ideii de calatorie care presupune obligatoriu cunoasterea. Dependente unele de altele, dependente de spatiu, picturile Rodicai Ion ar face o figura aparte intr-un spatiu expozitional cu mai multi autori prin autoritatea afisata si mai putin, cred, prin atractivitate.

Cele douazeci de lucrari in alb si negru din aceasta noua expozitie au aceleasi note caracteristice: asumarea fara complexe a subiectului, increderea ne