Mircea Cărtărescu: „Asistăm în ultimul timp la spectacolul trist al unui preşedinte cu un real talent politic pus în împrejurări din ce în ce mai nefavorabile”. Sursa: Mediafax
Discursul preşedintelui Băsescu în chestiunea evenimentelor de la Chişinău, deşi oarecum întârziat, a fost exact ce aşteptam de la el: un discurs cu adevărat foarte bun, articulat, coerent şi cu un simţ special al responsabilităţii politice. Soluţia pe care el a găsit-o în problema reacţiei României la situaţia din Moldova este o mutare neaşteptată pe eşichier: înlesnirea acordării cetăţeniei române cetăţenilor din Republica Moldova, adică aducerea lor mai aproape de Europa şi de democraţie nu prin declaraţii politice naţionaliste ce ar putea suna a intenţii de anexare, ci printr-un apel colorat emoţional la datoria noastră ca români şi membri UE faţă de moldoveni.
De asemenea, a reieşit din discursul prezidenţial hotărârea noastră de a condamna şi aduce la cunoştinţa comunităţii internaţionale atrocităţile autorităţilor moldovene faţă de demonstranţi. Prin acest discurs, Traian Băsescu se dovedeşte încă o dată unul dintre extrem de puţinii noştri politicieni de vocaţie, în stare să găsească soluţii reale la situaţii reale.
M-am gândit de multe ori cât de absurdă este şi iubirea necondiţionată, dar şi ura necondiţionată faţă de acest om complex care este Băsescu, de fapt un biet om sub vremuri, ca noi toţi, care de ani de zile duce permanent o dublă luptă: cu propria sa natură şi cu natura lumii româneşti înconjurătoare. Nu i-am înţeles niciodată pe adulatorii săi: cum poţi închide ochii la defectele omenesc-prea omeneşti ale fostului căpitan de navă, manifestate în atâtea episoade pitoreşti? Cum să nu te gândeşti că, într-adevăr, ceva nu e-n ordine în firea unui om care îşi îndepărtează sistematic susţinătorii şi consilierii, care judecă adesea “incorect
