Spre mijlocul anilor ’90 , in revista Zig zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.

Adanc in mase Motto: Ce-am avut si ce-am pierdut? (pe o cruce) Naucit de ceea ce vazuse la televizor (nu conteaza ziua si ora), Zizi se hotari sa intre in campul muncii. In pagina de publicitate a revistei „Bordel" descoperi ca Ministerul Culturii scoate la concurs un post de loctiitor de ajutor de programator. Isi puse costumul (care ii trezi dulci amintiri: il purtase in primul an de liceu) si demara. La biroul Personal, Zizi intra degajat si demn, ca orice cetatean al unei democratii autentice: - Saru’ mana... Nu va suparati... aaa... stiti... as vrea si eu sa... aaa... concursul... daca va deranjez pot sa vin maine... sau luni... sau... - De unde ati aflat de concurs!? - Din presa... - Aha. In fine, daca tot ati aflat... Concursul este peste cinci minute. - Si in ce consta, va rog? - Va trebui sa rezolvati bateria de teste Shmilsson si sa raspundeti la setul de intrebari dublu-orb. Cu grila. E o metoda americana, preciza functionara, cu justificata mandrie. Tocmai am primit-o in cadrul programului de ajutorare a adultilor handicapati fizic, psihic si politic. Zizi obtinu 46 de puncte. - Cat era maximum? intreba curios. - Am ratacit pe undeva baremul... nu conteaza... cred ca e bine. Sunteti angajat! Fericit, alerga acasa, unde afla alta bucurie: Luminita participase cu Caine la o expozitie chinologica si simpaticul patruped obtinuse diploma de „Caine international al anului". Se decisera sa sarbatoreasca evenimentele in Herastrau. In Piata Presei, un Lenin reamplasat ii intampina zambind. Reactiile erau diverse. Un cetatean cazu in genunchi, cu mainile ridicate si capul in piept, urland: - Nu trageti, tovara