Localnicii din Negreşti simt de aproape 20 de ani că au fost loviţi de recesiunea economică. Pentru săteni a ieşi din criză înseamnă să nu mai fie nevoiţi să scoată apă din fântână şi să aibă medic în comună. Pentru locuitorii din Negreşti, comuna Cobadin, criza e o stare de fapt continuă în care se află aproape dintotdeauna. Cei 420 de locuitori ai satului îşi duc traiul într-o sărăcie lucie, fără alimentare cu apă, fără locuri de muncă, fără transport, fără medic, cu o şcoală ce funcţionează în sediul fostei Cooperative Agricole de Producţie şi cu bani drămuiţi de la o zi la alta.
Ei supravieţuiesc zi de zi, astfel că „fenomenul criză“ se poate spune că trece pe lângă ei neobservat. Mulţi dintre săteni trăiesc doar cu amintirea vremurilor în care funcţiona CAP-ul din Cobadin.
Ei îşi duc existenţa din pensiile mici şi din banii puţini pe care îi obţin din creşterea animalelor. În încercarea de a supravieţui, oamenii practică o agricultură ca-n Evul Mediu.
„Criza nu înseamnă nimic“
Vasile Stan (58 de ani) îşi petrece zilele în curtea casei sale, de lângă şoseaua principală. Lucrează la bucata de pământ pe care o are. De când s-a închis CAP-ul, nu şi-a mai găsit de lucru. Trăieşte împreună cu soţia dintr-o pensie de 340 de lei. Are un fiu care lucrează în Constanţa, în construcţii. Seară de seară urmăreşte la televizor ştiri despre criză.
„Pentru mine criza nu reprezintă nimic, suntem în criză şi în sărăcie de când eu nu mai am ce munci. Ne ducem traiul de pe o zi pe alta cu banii din creşterea animalelor. Luăm câte cinci sau opt bani pe litru de lapte de la vaci“, spune bărbatul.
Greutăţile, necazurile, sărăcia îşi fac simţite prezenţa pe faţa bătrânei Maria Zaharia. La 73 de ani, femeia pare cu 10 ani mai în vârstă. Lucrează singură pământul din curte, pune arpagicul. E adusă de s
