După doar 10 ore de la intervenţia chirurgicală la rinichi, Loredana a murit. Adusă în stare de inconştienţă în salon, deşi anestezia fusese peridurală, şi nu totală, lăsată în grija celorlalte bolnave, în loc să fie dusă de urgenţă la Terapie intensivă, tânăra de numai 29 de ani şi-a găsit sfârşitul în chinuri care i-au mutilat chipul.
De moartea ei nimeni nu pare să fie responsabil, deşi greşeli s-au găsit cu duiumul. Părinţii umblă prin tribunale de mai bine de opt ani. Ei cer ca doctorului care a operat-o pe fată să i se retragă autorizaţia de practică medicală.
În vara lui 2001, Loredana ar fi trebuit să îmbrace rochia de mireasă. În acel an, la 14 iunie, păşeşte în Clinica de Urologie din Târgu-Mureş împreună cu viitorul ei soţ. Avea un calcul la rinichiul drept şi şeful clinicii, doctorul Radu Boja, o programase pentru o intervenţie cu laserul. Peste cinci zile, fata intră în operaţie. Trecuseră mai bine de două ore şi jumătate şi Loredana tot pe masa de operaţie se afla. "Stăteam în faţa geamului la Urologie. În gând repetam rugăciuni. Nu ne lăsau să intrăm în clinică. O bolnavă ne-a anunţat că Loredana a ieşit din operaţie. Era ora 10:30. De abia la ora 12:00, Dan, viitorul ei soţ, a reuşit să intre în spital. Îi văd şi acum chipul alb ca varul. Ne-a spus doar atât: «Dănuţa se simte rău!». Mi s-au înmuiat picioarele. M-am strecurat în salon, cu teamă să nu mă dea cineva afară. Voma. I-am întors capul într-o parte şi i-am pus un prosop sub obraz, ca să nu se înece. Era singură. Nu o ajuta nimeni. La un moment dat, o asistentă m-a surprins şi m-a dat afară. Am reuşit să reintru abia la ora 14:00, când se făceau vizitele. Pe tot corpul avea sticle cu apă caldă şi vreo patru pături. Am aflat că în timpul operaţiei avusese trei frisoane. De fiecare dată, anestezistul îi administrase 20 mg de Mialgin, un fel de morfină. Pe cel de-al pat
