Şi Dincolo. Este un drum de parcurs în ceva peste şapte decenii, dacă e să ne luăm după mine. Vodenia era o ţărişoară situată undeva la coada Europei, într-un ţinut neprecizat - francezii, căci ei o scoseseră la lumină, n-au fost niciodată reputaţi pentru cunoştinţele lor în materie de geografie. Era vorba de un film franţuzesc dintre cele două războaie mondiale, un filmuleţ a cărui vedetă era Elvira Popescu, foarte prizată la Paris pentru frumuseţea ei, dublată de o delicioasă pronunţie a limbii franceze.
Adolescent, în prima clasă liceală, am recunoscut, din primul minut de rulare a filmului, cine era regele Vodeniei, poposit la Paris pentru semnarea unui însemnat tratat comercial, dar nu numai pentru asta. Autorul reproducea cu fidelitate masca monarhului Carol al II-lea, cu masculina-i mustaţă şi fluturătoarea-i mantie. Ochii-i jucau după frumoasele parizience - pe care le cunoştea prea bine - mai cu seamă după soţia primului ministru, un bărbat ventripotent care conducea tratativele - preşedintele republicii afla câte ceva despre ele, din ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu îşi seducea victima, aceasta, surprinsă de soţul ultragiat în braţele cuceritorului cădea în genunchi şi se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape.
În final toată lumea era mulţumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal pentru ţara lui, dar nu se plictisise, Franţa adorată mai punea un ban la ciorap, preşedintele republicii potolea mânia primului ministru, aducându-i aminte că datoria e înainte de toate. Pe atunci se mai trimitea corespondenţă pe adresa Bucarest - Bulgarie, confuzia nu supăra pe nimeni, burghezia noastră vorbea in corpore limba franceză, de aristocraţie nu mai vorbesc, se citeau pe capete romanele lui Pierre Loti, Claude Farrčre, Pičrre Benoît. Revista înaltei societăţi din Franţa, Match, publ
