Dacă în urmă cu ceva vreme afirmaţia definea America drept ţara unde toate visele pot deveni realitate, acum putem atribui fără probleme această etichetă ţării noastre.

Directori de deconcentrate abia puşi pe funcţii şi repede schimbaţi în baza unei ordonanţe, măriri de salarii ale profesorilor cu 5%, însă numai după ce vor fi daţi afară 40.000 de salariaţi din învăţământ, şi lupta nebunească între partenerii de coaliţie abia instalaţi la guvernare... cam aşa arată peisajul autohton al acestor zile. Încet, încet, ne îndreptăm către un haos pe care nimeni nu ştie dacă îl va putea rezolva sau măcar ţine în limite normale. Guvernanţii, cu atât mai puţin. Chiar dacă ne-au promis de toate în campania electorală, mai-marii noştri habar nu au de rezolvarea situaţiei. Din ce în ce mai multe disponibilizări, cozi imense la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, locuri de muncă în instituţiile statului blocate, salarii micşorate, profesori care anunţă cu boicotarea examenelor care bat la uşă... Şi ne mai întrebăm încotro vor duce toate acestea. Dacă vedeam America drept ţara tuturor posibilităţilor, unde tot ceea ce nu am realizat în ţara noastră poate deveni realitate acolo, acum putem considera cu succes România ţara în care s-a adunat tot răul. În plan politic apropiat nu cred că politicienii nu se vor opri din a emite acte normative peste cele deja existente, bulversând întreg sistemul şi funcţionarea sa eficientă, dacă putem spune aşa. În urmă cu ceva vreme, unul dintre senatorii Constanţei evidenţia că avem peste un milion şi jumătate de acte normative care sunt sau nu puse în aplicare... Pentru ce ne-ar mai trebui altele?! Exemplul cel mai evident al bătăliei continue între cei care emit ordonanţe de urgenţe „în interesul comunităţii" este chiar bomba acestui sfârşit de săptămână. De la începutul anului, partenerii de coaliţie se chinuiesc să-şi împartă instit