Soprana de renume international, stabilita in Franta, in Romania e cunoscuta mai ales ca fiica a Mariei Ciobanu, "privighetoarea din Carpati"
In praful scenei
- In sufletul romanilor, celebritatea dvs. e legata de aceea a Mariei Ciobanu, marea interpreta de muzica populara. Cum de v-ati orientat catre opera, alaturi de-o mama dedicata folclorului?
- Si eu am inceput cu muzica populara. Vreo sapte ani am cantat folclor alaturi de mama, pe toate marile scene din tara. Inainte sa incep scoala, mama ma lua cu ea in turnee si pot sa spun ca am crescut in praful scenei, de mic copil am trait in atmosfera electrizanta a spectacolului. Am fost fascinata. Cand o auzeam pe mama cantand "Ciocarlia", mi se facea inima cat un purice si ma intrebam pana unde se mai duce cu vocea. I-am admirat forta cu care se daruieste oamenilor si abia acum o inteleg. Cand eram copil, o condamnam ca nu sta mai mult cu mine, ca ma lasa la camin cu saptamanile. Pe atunci era angajata la Ciocarlia si faceau uneori turnee de luni de zile. Nu am avut parte s-o vad foarte des si sa comunicam... Abia acum, mature fiind, am reusit sa stabilim o relatie mai stransa, mai complice. Mi-a fost greu la inceput, dar faptul ca nu eram tot timpul langa mama m-a forjat cand am plecat si am ramas in strainatate.
- Cum ati ajuns la muzica clasica?
- Am descoperit muzica clasica cu ocazia unui revelion, cand am vazut un film despre Johann Strauss. Asa de mult m-au impresionat valsurile, incat in capsorul meu s-a nascut ideea de a face acest fel de muzica. Am rugat-o pe mama sa ma ajute sa invat notele, sa fac solfegiu. Asa m-am apucat temeinic de muzica, dar fara un gand special de a deveni solista. Mama m-a dus la doamna Arta Florescu, s-o intrebe daca am toate datele vocale necesare pentru a aborda acest gen. Marea artista a raspuns pozitiv. Am studiat apoi la
