După 56 de ani de absenţă de la masa influenţilor globali în comunicare, industria noastră publicitară marchează o reuşită de proporţii - primul jurat român la Cannes.

Acesta va evalua timp de o săptămână înscrierile la nou-înfiinţata categorie a Relaţiilor Publice. Despre culisele acestei reuşite cu relevanţă nu doar pentru România, ci şi pentru regiune, într-un interviu cu Teo Migdalovici, autoarea acestui demers de lobby cu final fericit. România are un om de relaţii publice în juriu, la secţiunea de PR a ediţiei de anul acesta a Cannes Lions. Eliza Rogalski, Manager Partner al Rogalski Grigoriu Public Relations, va juriza secţiunea de PR alături de oameni de relaţii publice din Marea Britanie, Argentina, Franţa, Germania, India, Suedia, Spania, SUA.

Jurnalul Naţional: Este istoria festivalului una spectaculoasă, de ce?

Teodora Migdalovici: Istoria festivalului se întinde de-a lungul a 56 de ani. O viaţă de om. A debutat pe când România era încă monarhie, a evoluat în perioada în care părinţii noştri îşi trăiau maturitatea sub comunism şi a ajuns la statutul de eveniment ultim pentru industria mondială a comunicării pe vremea când noi ne trăiam adolescenţa şi apoi tinereţea în tranziţia pseudo-posttotalitară.

Care este istoria românilor la Cannes?

Totul a început pe un scaun urât, cu scame, într-o hală zgomotoasă şi tristă, în faţa unui PC obosit, care pe vremea aia însemna totuşi ultimul răcnet. Scrisul la calculator, internetul şi pager-ul erau revoluţia, şi-aveam şansa să iau cumva parte la ea. Eram un foarte tânar om de scriitură angajat cu contract de colaborator la Mediafax, plătit cu câteva zeci de euro pe lună, fără drept de concediu legal şi care, pentru a demonstra că se poate face o publicaţie despre industria de comunicare într-o piaţă în care agenţiile, şi-aşa puţine, sufereau de spionită,