Căpşunii sunt din punct de vedere botanic catalogaţi drept arbuşti, deşi portul lor târâtor şi înălţimea nesemnificativă trimite la cu totul altă categorie de plante.

Este şi unul dintre cei mai îndrăgiţi arbuşti fructiferi de la noi, alături de coacăz, zmeur şi agris. Spre deosebire de ceilalţi, căpşunul poate fi plantat şi în grădini mici, nu numai pe suprafeţe mari. Suportă chiar şi cultura în sere şi solarii, în anumite condiţii.

Deşi plantă perenă, căpşunul suferă pe timpul iernilor fără zăpadă. Fără stratul protector, este posibil ca în iernile cu şocuri termice (scăderi bruşte de temperatură, îngheţ profund în sol) să degere. E bine deci să fiţi atenţi la comportamentul climei în zona în care locuiţi, pentru a putea estima necesitatea unei protecţii chiar înainte de primele geruri de toamnă.

TIPURI DE CREŞTERI

Există varietăţi de căpşuni cu creştere compactă, care se pot planta şi în jardiniere şi ghivece; varietăţi cu creştere târâtoare şi varietăţi cu creştere căţărătoare. Ultima varietate a stârnit un val de încântare, dar expresia "căţărător" este improprie: stolonii curg de fapt, de jur împrejurul plantei-mamă, nu se caţără.

Aşadar, este puţin probabil ca acest tip de căpşun să se comporte conform numelui şi să se caţere pe spaliere sau alte suporturi aşa cum face o plantă căţărătoare la sensul propriu. Însă, dacă aveţi o grădină mică şi vreţi să cultivaţi căpşuni într-un recipient suspendat, o să meargă bine treaba.

Udată periodic, planta din recipient (jardinieră suspendată etc.) va creşte frumos şi fructele vor fi mai uşor de cules, mai curate şi mai atractive (vor avea şi rol decorativ pe lângă cel utilitar). Aceste recipiente trebuie adăpostite de ger, de toamna până primăvara, timp în care plantele intră într-un soi de semirepaus (udarea se va face rar, doar când pământul este usca