"Cine comanda arestari" se numeste textul postat de Miron Mitrea pe blogul lui, in incercarea de a oferi propria sa lectura evenimentelor care retin atentia telespectatorilor posturilor TV de circulatie nationala in ultima vreme. Autorul nu pune un semn de intrebare la finalul interventiei sale, ceea ce inseamna ca nu se intreaba, ci ofera un raspuns. Sa fi intrebat, oricare dintre noi ii putea furniza mai multe raspunsuri, dupa perspicacitate, intuitie sau gradul de informare. Unii vor spune, fara sa stea pe ganduri, ca arestarile sunt solicitate aproape explicit de catre UE, care, constatand – a cata oara? – coruptia flamboaianta din Romania, a ajuns la somatii cat se poate de clare in aceasta privinta: daca nu se asaneaza viata noastra publica, se sisteaza alimentarea conturilor Romaniei cu bani comunitari.
Este drept insa ca acest semnal – oricat de alarmant ar fi – ramane un simplu semnal din exterior sau, pentru cei cu sentimente filoeuropene, dinspre capitala comuna, Bruxelles. Atat nu este de ajuns pentru a se trece efectiv la detinerea de persoane prin intermediul autoritatilor romanesti in virtutea a diverse capete de acuzare. Impulsul direct trebuie sa vina dinspre oficialitatile autorizate din Romania de la organismele si organele statului.
Aici insa apar interpretarile concurente. Pentru dusmanii presedintelui, Traian Basescu este cel care impulsioneaza asemenea actiuni, se intelege, abuzive si distrugatoare de armonii familiale, reputatii si chiar afaceri prospere. Explicatia aceasta nu il multumeste pe Miron Mitrea, actor cu vechime pe scena politica postcomunista de la noi, caruia, in consecinta, trebuie sa ii recunoastem o anume expertiza in domeniu.
"Sunt lucruri mult mai grave decat joaca unui papusar", spune el, si, probabil, are dreptate, fiindca operatiuni de asemenea anvergura si complexitate nu se pot reali
