Mă-ntreb dacă să mă rog în fiecare seară înainte să adorm: Dă-i, Doamne, Americii să nu se schimbe, să nu se maturizeze şi să nu înveţe din eşecuri - fiindcă, la urma-urmei, ce naţie învaţă lecţii valabile din succes?
De la 11 septembrie 2001 încoace am trecut numai prin crize. Ultima e atât de adâncă, încât răsuceşte pe dos etosul naţional. După cheltuiala cu desfrânare timp de decenii, s-a ajuns în nici un an la redescoperirea zgârceniei.
Pentru masele largi, bineînţeles. La "top", lucrurile stau totdeauna diferit: chiar dacă Michelle Obama (foto) îşi pliveşte grădiniţa ca mod de a tăia din cheltuielile Casei Albe (abia aştept să vină în vizită Regina Angliei, ca să se spună pe toate canalele tv că a mâncat salată organică culeasă în ograda executivă!), mă îndoiesc că Michelle ori Barack, ori fiicele Malia şi Sasha vor avea vreodată greutăţi băneşti.
Dacă fetelor li se năzare să scrie amintiri din copilăria la Casa Albă, le prezic un prim deal de carte de două milioane de dolari minimum. Dacă intră pe circuitul lucrativ al conferinţelor cu public, vor avea din ce mânca (organic) trei vieţi. Idem pentru mulţi dintre comentatorii politici, consultanţii, ancorele tv, agenţii, avocaţii şi experţii în materie de securitate care şi-au început ori reafirmat carierele în timpul ultimei campanii, pe partea democrată.
Ei constituie deja o clasă în sine care a nimerit o oportunitate superbă şi nu-şi mai poate pierde bunăstarea.
Cam lungă digresiunea? Dar şi lista acestor viitori răsfăţaţi pe viaţă e lungă. Să mă întorc la cei care într-adevăr strâng cureaua.
Ei, dar şi ăştia (America! America!) sunt de multe soiuri, şi cum totul e relativ, sărăcia lor ar fi aurită în alte ţări. Şi totuşi, vasta majoritate a Americii a muncit să-şi facă banii, deci e cu atât mai nedreaptă o situaţie care scoate la păscut clas
