Sfânta Sofia, culme a arhitecturii evului mediu timpuriu, a fost 1.000 de ani cea mai mare construcţie creştină din lume, până la Catedrala din Sevilla (1520). Aghia Sophia ("Sfânta Înţelepciune" în traducere din limba greacă) a fost Catedrala Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol, vechea capitală a Imperiului Roman de Răsărit, primul mare edificiu al religiei creştine.

Deşi a suferit mai multe reconstrucţii şi modificări sub diferiţi stăpâni (iconoclaşti, iconoduli, catolici şi musulmani), a rămas şi va rămâne marele simbol al religiei ortodoxe, arhetipul după care s-au construit alte mari capodopere religioase, ortodoxe sau chiar musulmane.

Folosită ca locaş de cult atât de ortodocşi, cât şi de romano-catolici sau musulmani, a fost declarată muzeu în 1935 de Kemal Ataturk, primul preşedinte al Turciei moderne.

CÂTEVA REPERE ISTORICE

Construită de Constantin cel Mare în anul 360 este arsă prima dată în 404 în timpul unei răscoale populare. Reconstruită în 415 de Theodosius, este incendiată din nou în 532 în timpul unei alte revolte. Justinian, fervent apărător al ortodoxiei, ordonă construirea unei noi biserici, "mai frumoasă decât a fost alta vreodată".

Construcţia durează din 532 până în 537, când are loc sfinţirea locaşului. Interiorul său decorat cu mozaicuri, coloanele de marmură şi domul atât de frumos decorat l-au făcut pe Justinian să spună "Solomon, te-am depăşit!", aluzie la templele ridicate de acesta.

Biserica se va păstra (cu mici reparaţii în urma cutremurelor) până în 726, când Leon, iconoclast convins, ordonă armatei să distrugă icoanele de pe pereţii bisericii. Acestea vor fi refăcute şi înfrumuseţate de Teofilus şi urmaşii săi în anii 840-890.

După marele cutremur din 989 clădirea este refăcută de Vasile al II-lea şi va fi redeschisă în 994. Cea de a IV-a Cruciadă va reprezenta un deza