Introducerea impozitului forfetar în aceste vremuri de criză este o greşeală. Şi în mod cert efectele acestui impozit nu pot fi generalizate. În primul rând, nu toate firmele mici vor suferi şi nu toţi patronii îşi vor închide afacerile. Cu siguranţă, nu este uşor să concepi, să gestionezi şi să menţii o afacere.

Cu sistemul fiscal general care există în România, cu legile proaste care se schimbă de la o zi la alta, cu toate normele, ordonanţele, hotărârile de guvern care apar peste noapte, unui patron îi este greu să-şi ţină afacerea pe picioare. Dar, pe de altă parte, nici nu trebuie să le plângem tuturor de milă. Să fim serioşi, firmele româneşti merg pe pierderi nu doar pentru că patronul merge în pierdere, ci pentru că mulţi dintre ei fentează în aşa fel contabilitatea încât să închidă tot timpul pe pierderi, pentru a nu plăti statului vreun impozit. Nu-mi imaginez patron care să tot aducă la infinit bani de-acasă doar de dragul de a-şi menţine o societate în activitate. Afacerea aia în pierdere îi asigură, totuşi, un trai mai bun decât în cazul unui salariat. Altfel şi-ar închide prăvălia şi s-ar angaja. Cu certitudine, sunt şi astfel de cazuri, dar este clar că, de fapt, cei mai mulţi dintre micii patroni - cei mai afectaţi, teoretic, de introducerea impozitului forfetar - vor continua să se descurce. Mai greu, dar o vor face. Impozitul forfetar nu este o măsură anti-criză şi, cu siguranţă, nu va avea vreun efect benefic acum. Dimpotrivă, chiar dacă guvernul va încasa nişte zeci de milioane de euro în plus, se va trezi cu mai mulţi şomeri şi cu mai multe probleme sociale. Pentru că suprataxarea patronilor, mai ales în vremuri de criză, se va răsfrânge, de fapt, asupra salariaţilor. Este o ecuaţie simplă, pe care Guvernul Boc nu pare în stare să o vadă. Neimpozitarea profitului reinvestit ar fi putut fi o măsură anti-criză mult mai eficientă, care l-