Unul dintre cele mai cunoscute si fascinante elemente ale naturii este apa. Chiar daca cunostintele dobindite in orele de chimie se duc, de obicei, la scurt timp pe apa simbetei, mai tot omul cunoaste formula chimica a moleculei de apa: H2O. (Mai exista si profesori de chimie care spun uneori in loc de H2O si "OH 2!", insa asta se intimpla doar atunci cind, in mod surprinzator, li se nasc gemeni.) Nu cred ca trebuie sa fi urmat vreun optional de fizica pentru a sti ca omniprezentul lichid atinge punctul de fierbere la 100 grade Celsius. Amicul meu Alfred, insa, o tine una si buna ca apa nu fierbe la 100, ci la 90 de grade. Bineinteles ca vorbeste prostii! Caci la 90 de grade, din cite imi aduc eu aminte de la orele de geometrie, nu fierbe apa, ci unghiul drept. Apa se poate defini scurt si cuprinzator ca lichid incolor, care se innegreste treptat atunci cind ne spalam cu el pe fata. Ca tot veni vorba de spalat: omul consuma zilnic cca 130 de litri de apa. Desigur, nu folosim toata aceasta cantitate doar pentru ne spala corpul si fata, mai spalam si multe alte lucruri care ne apartin, spre exemplu masina. Pe care trebuie sa plimbam furtunul cu preseverenta pina cind ii redescoperim culoarea. In afara de asta, multi oameni au zilnic nevoie de apa pentru gradina, ca de exemplu doamna Müller, o impatimita a naturii. "Dar ce tot faceti acolo, doamna Müller?" am intrebat-o ieri, cind am vazut-o peste gard agitandu-se in gradina. "Ud florile", spuse ea. „Dar uitati-va putin la cer, doamna! Vine imediat ploaia!" „Stiu. Tocmai de aceea ma grabesc asa de tare sa termin!" Nimic nu este mai suparator decit momentul in care te trezesti ca ti s-a oprit brusc apa calda. Pentru astfel de cazuri se pot face, totusi, rezerve. Astfel englezii congeleaza apa fierbinte pentru a o putea folosi oricind au nevoie de ea si a nu mai trebui sa-si piarda timpul s-o incalzeasca. Da, asa sta trea