Mirabila sarbatoare
- Sarbatorile sfinte ne indeamna mereu sa ne reamintim de familie si traditie, desi in ultima vreme ele se celebreaza mai ales sub forma comerciala: la supermarket si in fata televizorului. Dvs. va sustrageti acestei tendinte? Ati izbutit sa aveti un Paste cat de cat si religios?
- Niciodata nu am privit sarbatorile crestine ca fiind invadate de materialism si de acest derizoriu al acumularii de obiecte. Si acum, ca m-ati intrebat, imi vine greu sa cred ca exista oameni care ar putea primi Pastele in felul acesta. Pastele, prin puterea cathartica pe care o contine, m-a fascinat de mica. Eu l-am inteles intotdeauna ca pe un scenariu ritual de innoire anuala a lumii, un scenariu deschis de Duminica Floriilor si intersectat de noaptea Invierii Mantuitorului Iisus. Bunica a fost cea care mi-a deslusit noima ajunarii sau postirii, intelesul cuminecarii si al spovedaniei care-i urmeaza. Imi amintesc cu mare tandrete si recunostinta de parintele Grigore - inalt si falnic ca un haiduc, bun si mucalit ca Mos Craciun, si cu plete albe ca Dumnezeu. Sambata dimineata, aduna copilasii din vecinatatea bisericii Ceaus Radu si ne invata inchinaciunea si cumintenia. Dupa spovedanie, mergeam acasa si trebuia sa tragem un pui de somn "ca sa se limpezeasca inima", zicea bunica. Iar cantecul - splendidul cantec al crestinilor, din noaptea Invierii, "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand" - va ramane, in auzul meu afectiv, legat indisolubil de frumoasa voce de bariton a bunicului meu. Mai tarziu, am inteles si mental, calitatea spirituala a acestor obiceiuri, nu numai cu inima, precum in copilarie. Dupa trei zile de haos si intuneric, in care omenirea a ramas fara protectie divina, urmeaza miracolul Invierii Domnului, din noaptea Pastelui, si actele din Saptamana Luminata, care readuc echilibrul si armonia. Pentru mine, asa e
