Relaţiile extraconjugale nu mai sunt ceea ce însemnau odată, căci, în perioadă de criză, infidelitatea nu mai este asociată cu sexul, ci mai degrabă cu banii.

A fost odată infidelitatea, aceea de tip vechi, când ea era în pat cu amantul, iar el sosea mai devreme şi îi descoperea pe „trădători“, sau el, care rămâne până târziu la birou şi ajunge acasă cu rujul amantei pe gulerul cămăşii. Acum nici măcar relaţiile extraconjugale nu mai sunt ce au fost odată.

În mileniul III, infidelitatea pare să nu mai aibă nimic de-a face cu sexul sau cu dragostea. În plină criză economică, chiar şi relaţiile conjugale au, mai nou, de-a face cu banii. Acest fenomen, pe care americanii îl numesc „infidelitate financiară“ şi care la New York ia amploare pe zi ce trece, constă în a-l ţine pe partener departe de propriile „infidelităţi“ economice. Marile cheltuieli făcute pe ascuns au devenit atât de frecvente, încât consilierul matrimonial Bonnie Eaker Weil i-a dedicat chiar şi o carte: „Financial Infidelity“. Cazurile sunt numeroase. Doamne bogate, frustrate că soţul este mereu pe drumuri, trag o fugă la Tiffany şi cheltuiesc peste 10.000 de dolari pe o bijuterie, după care uită să îşi informeze partenerul despre această achiziţie. Sau soţul, aflat mereu în călătorii, se opreşte într-un hotel superluxos pentru un sfârşit de săptămână destinat relaxării, după care acasă povesteşte că totul a fost achitat de companie.

Bani sau sex

Nimeni nu rezistă în faţa banilor! Mai târziu însă, socotelile nu ies, iar „aventurile“ ies la iveală în faţa consilierului matrimonial sau chiar a avocatului. În opinia lui Weil, „infidelitatea financiară“ devine tot mai frecvent motiv de divorţ dincolo de ocean. Aşadar, cuvântul infidelitate nu mai trebuie asociat cu sexul, ci mai degrabă cu banii. Infidelitatea cu cardul de credit, simptom costisitor al unei crize real