Iubim, visăm fără oprire şi ne facem planuri alături de persoana iubită, dar nu ne întrebăm niciodată ce ne motivează. Se întrezăreşte, totuși, un „de ce” atunci când lucrurile nu mai merg la fel ca în momentele de început. De ce simțim „fluturi în stomac” de fiecare dată când ne gândim la persoana iubită și de ce momentele pe care nu le petrecem împreună sunt pline de așteptare? Ce ne face să alegem o anumită persoană pentru tot restul vieții? Un prim răspuns îl găsim în teoria evoluționistă: pentru reproducerea speciei.

Şi asta pentru că natura aranjează lucrurile în așa fel încât specia să fie perpetuată de indivizi compatibili. Însă acest răspuns nu explică pe de-a întregul procesul complex prin care se declanșează în organism mecanisme de o finețe nemaiîntâlnită la o altă specie, în timpul căruia sunt puși la muncă zeci de hormoni și de neurotransmițători.

Contrar altor funcții din corp, capacitatea de a ne îndrăgosti nu se diminuează în timp. Prin urmare, dacă și la vârsta a treia, când nu mai putem vorbi de perioada fertilă, ne putem îndrăgosti la fel de ușor ca în adolescență, simplul fapt de a ne înamora nu are de-a face neapărat cu dorința de procreare, subliniază specialiștii.

Din teama de singurătate

Cercetătorii au ajuns la concluzia că, atunci când ne îndrăgostim, cautăm de fapt să nu fim singuri şi să avem alături partenerul capabil să completeze experiența deja acumulată. Pare dificil de realizat?! Nici pe departe!

La fel cum avem amprente la degetele de la mână, așa și psihicul nostru are amprentele lui, care oferă detalii despre  experiența anterioară, despre fobiile pe care le avem și despre mecanismele de supraviețuire. Inconștient, cu toții avem posibilitatea de a scana amprentele psihologice ale celorlalți.

Normal, cele mai atrăgătoare persoane vor fi acelea c