Odinioară bogat în culorile costumelor tradiţionale ţigăneşti, muzică de fanfară şi berbeci fripţi, eveni-mentul s-a transformat într-o banală discotecă în aer liber. La 71 de ani, Jenică Panţîru, fondatorul fanfarei de la Zece Prăjini, priveşte neputincios cum tradiţiile din Joia Verde, pe care le-a respectat cu sfinţenie încă de mic copil, se pierd an de an în praful din drumul satului. De aproximativ două săptămâni, s-a întors alături de membri formaţiei dintr-un turneu susţinut în Japonia. „Odinioară, se aducea vinul în căruţe şi frigeam berbeci, iar muzica de fanfară avea căutare”, îşi aminteşte muzicantul. Acum, mult mai la îndemână e frigiderul lui nea’ Soare, întreprinzător local, plin ochi cu doze de bere şi sucuri pe alese. Mirosul cărnii perpelite pe grătar e închis acum în punguţele de cipsuri şi snacksuri cu aromă de „barbeque”. Oamenii adunaţi pe drum nu par însă prea interesaţi de aceste aspecte. O bere rece şi muzica dată tare sunt pentru ei ingredientele unei sărbători reuşite. Cele două maşini de Poliţie venite în zonă să asigure bunul mers al evenimentului, nu au reuşit să le strice cheful nici măcar când una dintre ele a intrat în hora petrecăreţilor. Vine la Joia Verde de când era cât firul ierbii Din când în când, Jenică Panţîru mai aruncă un ochi la tinerele cu adidaşi sau pantofi cu toc care dansează pe ritmurile formaţiei sărăcăcioase de pe scena amenajată sub streaşina magazinului lui nea’ Soare. Ţigan muzicant din tată în fiu, aşa cum îi place să spună, Panţîru e supărat acum pe tinerii care au uitat de folclorul adevărat şi cântările fanfarelor. La Joia Verde, artistul stătea retras de restul oamenilor adunaţi pe un imaş de la marginea drumului. „Mă doare sufletul pentru că nu pot să suport că tineretul ascultă acum manele. Suntem mult mai apreciaţi în străinătate decât aici, acasă la noi. Este un obicei încă de când m-am trezit eu l