La cei peste 96 de ani îşi aminteşte de suferinţele din timpul celui de-al doilea Război Mondial ca şi cum toate acestea s-ar fi întâmplat doar ieri

Maria Pop va împlini în curând impresionanta vârstă de 97 de ani. Chiar dacă unii îşi doresc să ajungă atât de departe, pentru ea existenţa s-a transformat într-un chin. Este al doilea din cei 12 copii ai familiei şi îşi aminteşte că sărăcia ce o chinuia în fiecare zi a privat-o de bucuriile de care are nevoie orice copil. Născută în Tăuţii Măgherăuş din Maramureş, Maria s-a mutat încă de mică cu familia, într-o casă sărăcăcioasă din localitatea vecină Cicârlău.

Când ea avea doar câţiva ani a izbucnit primul război mondial, despre care femeia spune că nu-şi prea aduce aminte. Singurele frânturi de amintiri sunt legate de mama ei, care a început să lucreze pentru a-şi întreţine copiii la moşia unor boieri. „Într-o zi mama a venit speriată acasă. Ne-a spus că boierii la care lucrează i-au dat o armă în mână să le apere pământurile”, povesteşte bătrâna. „După şapte ani de război s-a întors şi tata acasă, dar nu şi-a mai recunoscut copii”, continuă ea.

Lucra câte 20 de zile încontinuu

De la 12 ani a început să lucreze ca servitoare în casele „celor avuţi”. A avut grijă de casele „bocotanilor” din Satu Mare şi Baia Mare. Însă nici aşa nu-i ajungeau banii, fiind nevoită să lucreze pământurile oamenilor din Cicârlău. „Lucram câte 20 de zile încontinuu, dar eram sănătoasă şi în putere. Săpam cât era ziua de lungă ca să primesc ceva bani în plus”, mărturiseşte Maria. Ghinionul nu a ocolit-o şi cîteodată avea parte de „mici accidente”. „Lucram la o femeie în acea perioadă şi m-a pus să culeg pere dintr-un copac putred. Mi s-a rupt creanga de sub picioare şi am căzut din copac. Am stat două luni în pat”, adaugă bătrâna.

„Când dădeau cu tunul săream toţi de spaimă”

@