La 23 de ani de la explozia reactorului, România n-a făcut niciun raport al efectelor accidentului nuclear.
Pe 26 aprilie 1986, Cernobâlul a împărţit viaţa în două: „înainte” şi „după”. Al patrulea reactor al centralei nucleare de aici a explodat, transformându-se într-un monstru care a curmat suflete şi a făcut din viaţa unor oameni un adevărat coşmar.
În România, abia după patru zile de la accident, Ceauşescu a convocat o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist. La întâlnire au fost chemaţi, pe lângă liderii comunişti, şi generalul Mihai Chiţac, şeful Trupelor Chimice ale Armatei Române, cercetătorul Ioan Ursu şi generalul Ioan Geoană, şeful Apărării Civile.
Chiar în deschidere, Ceauşescu spunea că, din cauza accidentului nuclear, „s-a creat o situaţie proastă pentru ţara noastră”.
Radioactivitate mare la Suceava şi Tulcea
În noaptea spre 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii. Cel mai ridicat grad de poluare era în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.
„Făceam măsurători în permanenţă şi trimiteam toate datele la centru. Era normal ca toată lumea să se afle într-o stare de stres pentru că situaţia se putea schimba dintr-un moment în altul”, spune dr. Dan Galeriu, cercetător în cadrul Institutului de Fizică Nucleară, unul dintre specialiştii care au participat la măsurători.
Armata e cu noi
Ceauşescu a cerut şi implicarea Armatei. Toate garnizoanele erau grupate în comandamente, iar două avioane „cu tot ce este necesar” urmau să fie puse la dispoziţie pentru specialiştii din Iaşi şi Suceava. Ministerul Sănătăţii avea 20 de s