Despre trecutul, prezentul şi viitorul unei vecinătăţi – cea a României cu Republica Moldova – s-a vorbit mult şi încâlcit. EVZ publică astăzi opinia istoricului basarabean Igor Caşu, într-un interviu-eveniment care inventariază filmul revoltei de la Chişinău, prăpastia generaţională de peste Prut, “încremenirea” Moldovei, “feţele” lui Voronin, dar mai ales vina tragică de a fi român în Basarabia.

Aproape trei săptămâni de la revolta anticomunistă din Chişinău. Săptămâni în care piesele unui imens puzzle s-au amestecat, construind şi demontând scenarii, spulberând speranţe şi aducând, în final, o pacificare superficială. Dacă în Republica Moldova, aparent, s-a aşternut tăcerea, pe linia Chişinău-Bucureşti bruiajele sunt mai acute ca niciodată.

Igor Caşu a fost în Piaţa Marii Adunări Naţionale din capitala moldovenească, pe 7 aprilie. A văzut tensiunea erupând vulcanic, a trăit zilele de teroare ale arestărilor în masă, a privit secvenţele propagandei televizate şi a obţinut, în final, o concluzie rotundă: “Revoluţia continuă. Când se va încheia ? Depinde de noi toţi, dar mai întâi de toate de basarabeni”.

EVZ a stat de vorbă, pe larg, cu istoricul basarabean şi vă oferă astăzi poate cea mai lucidă şi completă evaluare a unor evenimente care vor scrie, peste două decenii, o pagină în manualele de istorie.

EVZ: Ce credeţi că s-a întâmplat la Chişinău? România a vorbit de “revoluţie”, Moldova a adoptat retorica “loviturii de stat”, Rusia a lansat varianta “naţionalismului românesc agresiv”, în vreme ce Uniunea Europeana a condamnat, cam cu jumătate de gură, “violenţele”. Ce putem distila, cu o minimă precizie, din acest cocktail discursiv exotic?

Igor Caşu: În urma alegerilor din 5 aprilie, opinia publică democratică şi anti-comunistă de la Chişinău a fost consternată la aflarea ştirii că PCRM a acumulat, a treia oa