Pe 5 martie 1960, Alberto Korda a realizat cea mai cunoscută fotografie a lumii.

Un portret al unui bărbat fanatic de 32 de ani surprins în timpul unor funeralii: Che Guevara purtând o beretă neagră cu steaua de comandant al Revoluţiei Cubaneze. A fost publicată internaţional abia şapte ani mai târziu, în anul morţii lui Guevara. Versiuni ale fotografiei au fost reluate de atunci în toate formele pe care omul şi le-a putut imagina. Aşa a ajuns Che în picturi, tatuaje, sculpturi şi pixeli. „Victoria and Albert Museum” a declarat-o cea mai reprodusă fotografie a tuturor timpurilor. De ce? Alberto Korda a încercat o explicaţie: „Expresia lui facială e impecabilă, reflectă durere şi furie în acelaşi timp”.

Biografia reală a marxistului argentinian, marcată de crime, s-a contopit cu mitul, fiind azi rezumată ca un simbol al luptei pentru o lume mai puţin mutilată de inechităţi sociale. Alberto Korda a murit în urma unui atac de cord, la Paris, într-o zi de mai a anului 2001. Avea 73 de ani. Fotografiile nu mai erau, demult, alb-negru şi duceau revoluţii paralele. Întorceau pe dos stomacul lumii, grăbind sfârşitul unor războaie şi începutul unor politici mai amprentate de umanitate. În 1968, Eddie Adams imortaliza momentul în care Nguyen Ngoc Loan, şeful Poliţiei Vietnamului de Sud, executa în stradă un prizonier suspectat a fi un căpitan al Viet Cong. În acelaşi an, fotografii cehoslovaci, amatori şi anonimi, încadrau perfect tancurile sovietice şi statuia Sfântului Vaclav, protectorul Boemiei, într-o imagine-simbol a unei primăveri umbrite de şenile.

Anii au adus alte catastrofe, suferinţe şi povestitori în imagini brutale. Merită să zăbovim un pic în povestea tragică a lui Kevin Carter. Se întâmpla pe 11 martie 1993, în Sudanul de Sud, acolo unde se ştergea graniţa dintre viaţă şi moarte. Pe la începutul pauzei de treizeci de minute