Ordonanta privind institutiile deconcentrate, care, odata pusa in aplicare, a insemnat pentru multi sefi ai birocratiei actuale indemnul neechivoc de a-si parasi fotoliile – chiar daca nu si serviciul in randurile functionarimii statului –, a starnit un val de interpretari concurente. Unii vad in ea o noua miscare in faimosul dans al politizarii administratiei, sustinand ca Guvernul Boc inlocuieste clientela liberalilor abia plecati cu propria clientela (PDL si PSD). Altii o inteleg ca pe o dislocare a mastodontilor rigizi din soclurile lor, prilej de innoire cu oameni mai tineri si mai apti sa urmeze dinamica unui guvern care lupta cu provocarile crizei. Emil Boc insusi a oferit propria lectura a faptului, sustinand ca nou-numitii in functii vor trebui sa fie capabili sa tina pasul cu dinamica Guvernului.
Dar ultima versiune a survenit in discutia publica abia dupa ce presedintele insusi a propus o anume prudenta in abordarea chestiunii, sugerand temperarea partiala a zelului schimbarii care il anima pe premier. Cine a vrut sa contemple, in fine, un dezacord intre acesta si Traian Basescu are acum ocazia. Dar problema ramane nedezlegata si pare sa framante pe toata lumea.
In astfel de conditii, in care hermeneutica imediata pare dominata de neincredere si irascibilitate, este bine sa ne rezumam la fapte. Iar acestea vorbesc despre o intentie – pusa deja in aplicare, intr-un stadiu incipient – de schimbare a unor varfuri administrative in teritoriu. Mobilurile ei declarate sunt eficienta (conform versiunii initiatorului), loialitatea (dupa cei ce suspecteaza politizarea varfurilor aparatului de stat) sau innoirea elitelor functionaresti (conform optimistilor, pe care ceilalti ii pot socoti creduli si naivi).
Sa facem o secunda abstractie de elementele prea concrete ale chestiunii si sa discutam despre relatiile dintre cele trei form
