Cât de multă suferinţă poate produce o politică înainte de-a fi recunoscută ca un eşec şi anulată? Războiul dus de SUA împotriva drogurilor sugerează că nu există limită superioară. Combinaţia implacabilă de prohibiţie şi justiţie punitivă este greşită din toate punctele de vedere: este imorală din principiu, deoarece judecă nişte crime fără victime, şi este un dezastru de proporţii remarcabile în practică.
O mare parte dintre pagubele produse în SUA de drogurile ilegale sunt rezultatul faptului că acestea sunt ilegale, nu a faptului că sunt stupefiante. Prohibiţia brutală costă mult mai multe vieţi omeneşti decât substanţele înseşi şi creează mai multe reţele criminale. Aceasta este adevărat pentru cocaină şi heroină ca şi pentru drogurile uşoare.
Aproape jumătate dintre americani spun că au încercat marijuana. Ceea ce-i face criminali în ochii legii. Din fericire nu toţi au fost depistaţi – dar când cineva este recunoscător că majoritatea celor care încalcă legea nu sunt prinşi, atunci este ceva în neregulă cu legea.
Jeffrey Miron de la Harvard a publicat în 2004 un studiu care denunţă prohibiţia drogurilor. El observa că peste 300.000 de oameni se aflau atunci în puşcăriile americane pentru violarea legislaţiei legate de droguri - un număr mai mare decât al celor întemniţaţi pentru toate crimele din Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania împreună.
Astăzi, numărul este mai mare, circa 500.000 - potrivit unor ultime estimări. În plus, cei care au fost condamnaţi pentru delicte legate de droguri îşi văd ameninţate perspectivele de a-şi găsi un loc de muncă. În SUA cel care a fost pedepsit pentru o crimă este considerat criminal pentru totdeauna.
Aplicarea strictă a legislaţiei anti-drog nu a redus semnificativ numărul consumatorilor de droguri. Mulţi consumatori mor din cauza drogurilor
