A crescut în lumea tea-trului, aşa că o carieră în acest domeniu a venit ca un lucru firesc.
„Înşir-te, mărgărite“ a însemnat debutul la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ al Iuliei Colan, cea care cu ani în urmă descoperea lumea fascinantă a scenei la braţul tatălui său. Păşea deseori în mirificul artei teatrale, fiind purtată de mânuţă de cei care astăzi i-au devenit colegi. Îi plăcea acea lume, aşa cum o înţelegea la vârsta respectivă. Într-o bună zi, o piesă nouă se punea în scenă - „Ubu Rex cu scene din Macbeth“. „Piesa aceea m-a marcat şi cred că din acel moment a început toată povestea. E drept că pasiunile mele au oscilat. Am făcut Litere un an, la Facultatea de Litere din Cluj, Secţia română-engleză, numai că mi-am dat seama că niciodată nu voi putea fi profesoară“, a mărturisit Iulia Colan.
A decis în acel moment că a venit timpul ca acea lume fascinantă să se deschidă în faţa ei, iar ea să păşească în adâncuri şi să o cunoască mai bine. A devenit studentă a Facultăţii de Teatru a UNATC „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, la clasa profesoarei Adriana Popovici. Aici, în acest spaţiu, a învăţat multe, să-şi înfrângă emoţiile, să se deschidă în faţa publicului. Paşii au purtat-o mai departe spre visul care trebuia să se transforme în realitate. Scena craioveană o fascinase dintotdeauna, crescuse în acest univers, acea scândură sfântă fusese prima dintre scenele teatrale care i s-au prins de suflet, aşa că rezultatul pozitiv al concursului i-a facilitat reîntâlnirea cu o iubire veche. Actorii care până mai ieri „mă luau de mânuţă mi-au devenit colegi“.
Debutul în „Înşir-te, mărgărite“ a adus-o pe scenă pe Iulia Colan alături de tatăl său, Ion Colan. Şi ultima premieră - „Nunta lui Puiu“ - i-a readus faţă în faţă: „Avem o scenă împreună. De fiecare dată tatălui meu îi dau lacrimile. El a fost foarte emoţionat de când a aflat că am luat concursul
