Persoanele cu un serviciu solicitant și care au deja cazuri în familie sunt cele mai afectate. „Lunaticii”, cum sunt denumiţi în mod popular cei care suferă de somnambulism, merg în timpul somnului în prima jumătate a nopţii, la aproximativ două ore după ce adorm. Oboseala exagerată, dereglările emoţionale precum depresia şi anxietatea, stresul, traumele psihice şi moştenirea genetică contribuie la declanşarea episoadelor de somnambulism şi influenţează frecvenţa acestora, spun specialiştii. Acest lucru se întâmplă deoarece aceşti factori tulbură ciclul normal al somnului, favorizând instalarea parasomniilor, grup de tulburări ale somnului, din care face parte şi somnambulismul.

„Somnambulismul nu este o boală în sine, ci o tulburare a somnului din cauza căreia persoanele realizează acte motorii automate, fără controlul conştiinţei”, explică profesorul Florin Tudose, psihiatru la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.

Principalul simptom al acestei tulburări este comportamentul automat al persoanei în cauză, care merge în timpul somnului fără să fie conştientă şi care poate realiza  mişcări complexe, folosindu-se în acelaşi timp şi de mâini. Somnambulii pot deschide uşi, pot muta mobila sau pot căuta diverse obiecte.

Dacă episodul de somnambulism este completat de un vis în desfăşurare, somnambulii pot vorbi cu persoanele care le ies în cale. Dacă nu sunt treziţi, se întorc în patul lor şi îşi continuă somnul, fără să îşi amintească de explorările nocturne. Însă, treziţi în timpul unui episod de „mers în timpul somnului“, cei afectaţi sunt dezorientaţi şi au nevoie de timp pentru a înţelege unde se află.

Episoade fireşti în cazul bebeluşilor

Apariţia somnambulismului este legată de problemele de reglare a somnului profund. Individul care ar trebui să doarmă, adică să aibă atât corpul, cât