Mircea Mihăieş: "Aţi observat că ziarele româneşti nu mai au de mult pagini de politică externă? "
Că, exceptând câteva voci anemice, comentatorii evenimentelor internaţionale au dispărut cu desăvârşire? Culmea e că de când am intrat în Europa avem mult mai puţine surse publice de informare asupra entităţii geografice din care facem parte. Şi asta, dintr-un singur şi dezarmant motiv: pentru că nu ne interesează nimic din ce se întâmplă dincolo de nasul nostru. Miopi cu sistem şi surzi din vocaţie, aflăm întotdeauna mult prea târziu atât veştile bune, cât şi veştile proaste. Şi, prin urmare, nu suntem capabili nici să ne bucurăm de primele, nici să le preîntâmpinăm sau contracarăm pe ultimele.
Nu fac vreo imputare directorilor şi redactorilor-şefi de publicaţii. Trăind sub sabia damoclesiană a tirajului ori „ratingului”, ei oferă românului ceea ce vrea el: senzaţional, sexualitate, mondenităţi, violenţă. Atât, şi de la capăt. Mentalitatea cetăţii asediate, sub blestemul căreia am trăit peste o jumătate de secol, îşi arată astăzi roadele. Străinătatea a reprezentat pentru noi exclusiv duşmanul, denigratorul, invadatorul, împilatorul. Niciodată prietenul. Prietenii noştri se găseau întotdeauna departe, prin Lumea a Treia, printre teroriştii aşa-ziselor „mişcări de eliberare”, prin guvernele sezoniere din cele mai amărâte ţări africane. Aşa a rămas până în ziua de azi. Chiar veştile bune sosite din străinătate sunt privite chiorâş, suspectate c-ar conţine cine ştie ce coduri şi primejdii ascunse.
Mă uitam alaltăieri la deschiderea Congresului UDMR. Din liota de vorbitori care psalmodiau despre excelenţa intenţiilor ce-i animă pe politicienii români şi maghiari, nu s-a găsit unul să spună că tocmai în acea zi se desfăşura vârful de acţiuni al Târgului Internaţional de Carte de la Budapesta, unde România era invitată de onoare. Organiz
