A început să facă gimnastică pe când avea 8 ani. În urmă cu 15 ani a venit pentru prima dată la Deva, iar din 2005 antrenează lotul naţional de gimnastică feminină.

Născut: 17 octombrie 1956

Educaţie: Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti

Experienţă: peste 30 de ani

Familie: căsătorit, un copil

Nicolae Forminte face, de ani buni, la Deva, ceea ce el numeşte „muncă de laborator”. Spune că nu ţine socoteala medaliilor pe care le-au câştigat sportivele antrenate de el, dar adaugă repede că „au fost unii care s-au apucat să le numere” şi ar fi vreo câteva zeci. Este convins că lumea cunoaşte foarte puţin din problemele reale ale gimnasticii şi ţine să reamintească eforturile enorme pe care cei implicaţi le fac pentru a ajunge la rezultate de excepţie.

Trăim sub teroarea comparaţiilor

„Eu sunt aici 24 de ore din 24 şi merg acasă, la Constanţa, o dată la o lună şi jumătate, câte un week-end. Însă, pe lângă cele 6-7 ore de muncă în sală, zilnic, alături de fete, mereu este câte ceva de făcut. Eu, şi dacă stau şi mă uit la dealul Cetăţii, mă gândesc mereu la ceva: un plan de antrenament, care dintre fete are probleme de sănătate, cu cine aş putea să o înlocuiesc dacă lucrurile nu vor merge bine”, a povestit Forminte. Face munca aceasta de mare responsabilitate pentru un salariu similar cu al oricărui alt profesor şi crede că unul dintre motivele pentru care gimnastica trece printr-o perioadă de criză este acela că, în România, antrenorii nu sunt motivaţi. „Toată lumea s-a obişnuit să aştepte rezultate de la gimnaste şi consideră acest sport „găina cu ouă de aur”, însă aproape nimeni cunoaşte schimbările profunde şi obstacolele de care staff-ul Lotului se loveşte în fiecare zi. Trăim sub teroarea comparaţiilor şi trebuie să facem faţă oricărei probleme apărute pe parcurs, iar în ceea ce priveşte banii, eu supravi