Dumnezeu i-a dat har, dar şi posibilitatea ca, prin meşteşug, să se apropie de adevăr. Îşi iubeşte meseria. Tocmai de aceea, ajuns la aproape 60 ani de existenţă, Nicolaie Muntean îşi doreşte să mai trăiască încă 100 ani ca să continue ceea ce a început. S-a născut, la ţară, într-un sat din Alba, din părinţi cu frică de Dumnezeu. A crescut respectând tradiţia românească cu sfinţenie, în spiritul tradiţional. “La ţară, orice om e meşteşugar. Într-o gospodărie ţărănească, trebuia să-ţi faci uneltele. Femeia făcea mâncare, îmbrăcăminte, încălţăminte. Am crescut în spiritul ăsta şi cu frică de Dumnezeu”, ne spune Nicolaie, cuprins parcă de fiorul acelor vremuri.
De mic copil, făcea tot felul de meşteşuguri: cioplituri în lemn sau pictură. „Îmi plac foarte mult crucile vechi din lemn. Caut să fie făcute din lemn vechi pe care îl găsesc la casele vechi. Văd că sunt acceptate în casele moderne. Lemnul vechi, în timp, acumulează o energie pozitivă, care face lucrurile mai primitoare şi mai apropiate de sufletul omului”, mărturiseşte artistul.
„Simt şi acum mâna cu care mă ducea mama la biserică”
Nicolaie Muntean a lucrat 40 ani ca tehnician într-o întreprindere de armament din Cugir, dar întotdeauna s-a identificat cu partea artistică. Deşi Cel de Sus i-a dăruit harul, iconarul spune că, în artă, nu este suficient. Trebuie să şi înveţi meşteşugul de la un meşter, să stai puţin în atelierul lui. „Am prins spiritul tradiţional. Asta contează cel mai mult. Simt şi acum mâna cu care mă ducea mama la biserică. Fiorul îl transpun în lucrările pe care le execut”, adăugă Nicolaie Muntean.
„Trebuie să trăim pentru tradiţie”
Recunoaşte că la început a fost greu să-şi vândă lucrările, însă până la urmă lumea s-a educat. Cele mai multe icoane le-a vândut în Bucureşti. „Pas cu pas, de la oraşul meu Cugir, pân
